Odiseea propunerii la decorarea cu Ordinul ”Mihai Viteazul”

O RANĂ SUFLETEASCĂ NEVINDECATĂ

 Odiseea propunerii la decorarea cu Ordinul ”MIHAI VITEAZUL”

Domnule Comandant,

Subsemnatul Caragață V. Costache, veteran din cel de-al doilea război mondial, cu domiciliul în comuna Vidra, satul Tichiriș, județul Vrancea, aduc la cunoștința dumneavoastră următoarele:

La data de 19 iulie 1952, odată cu arestarea mea de către organele securității de Stat, mi-a fost ridicat întregul dosar cu toate actele mele personale. Printre ele se afla și raportul comandantului meu de regiment, col. Totu Elefterie, raport care conținea propunerea la decorarea subsemnatului cu Ordinul ”Mihai Viteazul”, cls. a III-a, pentru fapte de arme, deosebite. Tot în acel dosar se aflau și brevetele la decorațiile  ”Coroana României” și ”Steaua României”.

Asociația Veteranilor de Război îmi cere aceste acte, pe care în prezent nu le mai am.

Vă rog să binevoiți a dispune să mi se elibereze câte o copie de pe documentele mai sus menționate, pentru a le prezenta forurilor competente.

În legătură cu propunerea la decorarea cu Ordinul ”Mihai Viteazul”, ea a fost primită și înregistrată la comandamentul Diviziei  6 Infanterie.

Pentru orientare, indic următoarele date:

1.     Născut la 1 oct. 1910, în comuna Făurei-Bizighești, județul Putna-Vrancea.

2.     Părinții: Vasile și Catrina.

3.     Încorporat de Regimentul 10 Dorobanți-Focșani, în luna noiembrie 1931.

4.     Am participat la următoarele operațiuni militare:

a)     În 1941, în U.R.S.S., cu Batalionul 35 Mitraliere Divizionar, cu gradul de sublocotenent, comandant de pluton.

b)    În 1944, pe frontul Moldovei, cu gradul de locotenent, comandantul unei companii de aruncătoare de 120 mm.

c)     În 1944, pe frontul din Ungaria, cu gradul de locotenent, având comanda companiei 1, din Regimentul 10 Dorobanți-Focșani.

d)    În 1945, cu aceeași unitate am luat parte la luptele din Munții Tatra - Cehoslovacia, care au culminat cu ocuparea cotelor 1151 și 1302, pe data de 20 feb. 1945, pentru care am fost propus la decorarea cu Ordinul ”Mihai Viteazul”.

Pentru o mai bună orientare, redau din memorie sfârșitul raportului  col. Totu Elefterie, comandantul Regimentului 10 Dorobanți: ”Sosirea locotenentului (r) Caragață Costache la comanda companiei 1 a fost o revelație pentru camarazii care-l cunoșteau și nedumerire pentru cei ce nu l-au cunoscut. N-a existat acțiune mai importantă a Regimentului 10 Dorobanți la care locotenentul (r) Caragață Costache să nu fi luat parte. El este sufletul Batalionului 1 și mândria Regimentului 10 Dorobanți. De-ar fi fost ofițer de carieră, ar fi ajuns, fără îndoială, în fruntea marilor comandamente”.

            Deoarece documentele solicitate reprezintă, pentru mine, acte de mare valoare, vă rog, domnule comandant, a lua în evidența dumneavoastră cererea mea, dispunând, în limita posibilităților de timp, rezolvarea ei.

                                                                                    Cu deosebită stimă și considerație,                                                                                           Costache Caragață

22 ianuarie, 1991

Domnului Comandant al U.M. 02405 Pitești

Domnule Colonel,

În scurta convorbire telefonică pe care am avut-o astăzi cu dumneavoastră, mi-am putut da seama că mă aflu în contact cu un om calm, cu multă bunăvoință și hotărât să-și respecte cuvântul. Faceți ca aceste însușiri să rămână și pe mai departe în inima mea.

            Am făcut un drum lung și greu, pentru vârsta ce o am, ca să ajung la dumneavoastră.

            Am cerut în scris audiență, dar la poartă mi s-a oferit telefonul, ceea ce nu-i tot una!... Aș fi vrut să vă privesc și să mă priviți. Să priviți pe ostașul de acum patruzeci și opt de ani, care vine la dumneavoastră să vă ceară un petic de hârtie, pentru cutezanța de a fi stat în ploaia de gloanțe și a se fi înfrățit în fiecare clipă cu moartea, pentru apărarea onoarei patriei sale și a armatei române.

Să priviți astăzi pe acest ostaș care pleacă pe poartă și se întoarce acasă cu sufletul mohorât și umilit de întrebarea ce i s-a pus: ”ce să faceți cu ea, la ce vă folosește !?...”

            Domnule Colonel, nu am cu mine decât numărul de înregistrare (1045) a cererii pe care am lăsat-o la poartă și speranța cuvântului pe care mi l-ați dat că cererea mea va fi luată în evidență.

            Cât privește ”folosul” ce l-aș putea avea, obținând documentul, este următorul:

            Asociația noastră, a veteranilor de război, se străduiește să obțină pentru cei cu Ordinul ”Mihai Viteazul” niște drepturi speciale, pentru fapte de arme deosebite.

            Până atunci ne îngrijim și noi, cei în cauză, să strângem actele de care avem nevoie.

Pitești, 11 octombrie 1993

                                                                                    Cu deosebită stimă, C. Caragață

Domnului Comandant al U.M.02405 Pitești

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

Unitatea Militară 02405

Nr. C.5838/03.11.1993

D-lui CARAGAȚĂ CONSTANTIN

Sat Tichiriș, comuna Vidra, jud. Vrancea

Cod 5374

 Ca urmare a cererii adresate unității noastre, vă înaintăm certificatul cu datele identificate în documentele de evidență cercetate.

  Vă facem cunoscut că raportul special privitor la propunerea pentru a fi decorat cu ordinul ”Mihai Viteazul” nu a fost identificat în dosarul dv. personal, nici în fondurile de arhivă ce se află în păstrarea unității noastre, create de Regimentul 10 Infanterie, Brigada 6 Infanterie și Divizia 6 Infanterie. Nu ați fost identificat nici în registrele cu evidența ofițerilor decorați cu ordinul menționat anterior.

            Comandantul U.M. 02405, Pitești

            Lt. colonel,

            SS (indescifrabil)

            Ajutor pentru evidența rezolvărilor cererilor,

            Plt. Maj.

SS (indescifrabil)

Domnule Ministru,

 Subsemnatul Caragață V. Constantin, din comuna Vidra, satul Tichiriș, jud. Vrancea, veteran din cel de-al doilea Război Mondial, vă rog să binevoiți a dispune a se analiza documentația ce v-o prezint, a se cerceta  arhiva Regimentului 10 Dorobanți-Focșani, la Fond 1031, Dosar 22, pag. 124-146, din Jurnalul de operații al U.M. mai sus menționate și a se stabili adevărul în plângerea ce v-o adresez (…).

Pentru ocuparea cotei 1302 din Munții Tatra, la data de 20 februarie 1945, am fost propus la decorarea cu Ordinul ”Mihai Viteazul”, clasa a III-a, de către comandantul Regimentului 10 Dorobanți, Elefterescu Totu, după cum rezultă din certificatul nr. 22802, din 1 octombrie 1991, emis de U.M. 02405-Pitești. Propunerea a fost înregistrată și aprobată de comandantul Diviziei 6 Infanterie, Marinescu Gheorghe.

La o săptămână după ocuparea cotelor 1151 și 1302, de către compania 1 pe care o comandam, subsemnatul am căzut în captivitate, rănit, în mâinile inamicului. Unitatea m-a dat dispărut, cu specificația ”căzut rănit în rândurile inamicului”.

 Sub regimul comunist, o restabilire a acestui drept nu s-a mai putut face, mai cu seamă că subsemnatul, încă din tinerețe, am fost implicat și condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru ”crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”.

Vă rog, domnule Ministru ca, prin organele dumneavoastră de resort, să restabiliți acest drept.

 Anexez la prezenta cerere două certificate de la U.M. 02405 - Pitești, o adresă a A.N.V.R.-ului și memoriul personal.

                                                                                    Cu deosebită stimă,

Locotenent (r) C. Caragață

            17 oct. 1997

Domnului Ministru al Apărării Naționale - București

Domnule General de Brigadă, Marin Mirea,

Am primit răspunsul dumneavoastră, pentru care vă mulțumesc. Nu pun nicio clipă la îndoială veridicitatea acestui răspuns. Rămân convins că ați dispus recercetarea documentelor de arhivă și ați stabilit realitatea în problema care mă interesează. Este adevărat că eu nu am fost în posesia altor documente, decât a raportului comandantului Regimentului 10 Infanterie și a informației verbale primită de la adjutantul regimentului, locotenent Tiberiu Giurău, potrivit căreia propunerea a fost aprobată de comandamentul Diviziei 6 Infanterie, la câteva zile după ocuparea cotei 1302.

După cum v-am scris și în prima sesizare, o copie a raportului comandantului de regiment am deținut-o până în ziua de 18 iulie, 1952, când am fost arestat și când, în urma percheziției făcută atunci, Securitatea mi-a confiscat întregul dosar, cu toate actele mele, între care se afla și raportul de care am amintit mai sus. Am reținut, în memorie, doar câteva pasaje mai semnificative, pe care le-am menționat în documentația trimisă pe data de 17 oct. 1997.
Ceea ce am aflat nou, din răspunsul dumneavoastră, este faptul că nu am știut că o propunere la o decorare, mai ales ca aceea a celui mai înalt ordin militar românesc, ”Mihai Viteazul”, trebuie să treacă prin filiera atâtor eșaloane superioare. Ceea ce ar fi pentru mine foarte interesant e să aflu la ce eșalon a fost înmormântată propunerea comandantului meu de regiment. Se știe că, în acea perioadă, toate unitățile militare, de la cele mici, până la cele mai mari (mă refer la comandamente), erau dublate de ”politruci”, care aveau primul cuvânt decizional în materie de organizare și chiar de strategie militară. Dacă propunerea a fost respinsă la unul din eșaloanele superioare, nu un militar de carieră a putut să facă treaba asta, ci ”politrucul” de la acel eșalon care, fără îndoială, a fost informat de trecutul meu politic, de luptător anti-comunist.

Vă mulțumesc din toată inima, domnule general și de încheierea  răspunsului dumneavoastră, în termeni aproape prietenești și mai ales camaraderești.

Cu deosebită stimă, Căpitan (r) C. Caragață

Tichiriș - 15 februarie, 1998