Am întâlnit un „om frumos"...

Simona Popa - Gyr
(extras din volumul Caietele tristeţii, pp. 234-236)

La 16 mai 1996 am avut deosebita plăcere de a mă afla, ca invitată de onoare, la simpozionul organizat la Galaţi de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, cu binecuvântarea P.S. Episcop Casian, prezent de asemenea printre participanţi, ocazie cu care l-am întâlnit şi cunoscut şi pe domnul Costache Caragaţă.
S-au depănat triste amintiri, printre cei aflaţi în sală numărându-se mulţi dintre foştii deţinuţi politici; s-au recitat poezii - multe aparţinând tatălui meu, poetul Radu Gyr -
precum şi multe altele ale unor autori, îndurători ai terorii comuniste, privaţi de libertate.
A fost o zi tulburătoare, încărcată de readuceri în memorie ale unor destine tragice, „realizări măreţe" ale unui regim politic care prin teroare a decimat, nu numai zeci de mii de fiinţe umane, victime ale închisorilor comuniste şi ale deportărilor abuzive, dar şi familiile acestora excluse din noua societate socialistă. O ordine aparentă, o moralitate fără formă şi conţinut, această nouă orânduire s-a dorit a fi atotbinefăcătoare şi plină de dreptate; şi a reuşit să "dobândească legal" proprietăţi ale oamenilor cinstiţi, pământuri şi gospodării întregi, locuinţe şi bunuri de toate felurile, trecând ca un tăvălug incandescent de lavă, arzând şi pustiind tot ceea ce a însemnat specific naţional românesc; valoare şi tradiţie au fost eradicate; iar locul demnităţii, al credinţei şi al iubirii de neam a fost luat de impostură, decadenţă şi mediocritate. Un mediu ideal pentru naşterea şi dezvoltarea omului nou, slab, fricos şi păgân.
Am plecat de la această întâlnire pe de o parte marcată de durere, pentru mine rămânând o amintire pioasă care îmi dăinuie şi astăzi în memorie, iar pe de altă parte puţin mai bogată; l-am întâlnit atunci, pentru prima dată, pe domnul Caragaţă; ca mai apoi, să-l cunosc îndeaproape cu prilejul unei vizite ce mi-a făcut-o la locuinţa mea din Bucureşti. Şi m-am bucurat sincer întâlnind un om de modă veche, un "om frumos", cum ar spune Dan Puric. Un om în care "valorile regimului comunist" nu au reuşit să găsească fertilitate; au fost combătute vehement şi anihilate total de un sol îmbibat cu credinţă, demnitate şi iubire de semeni. Dăunători fatali de altfel, pentru seminţele otrăvite ale comunismului. Însă flori minunate, rod al pământului sănătos şi bun, au răsărit şi inundat într-o splendidă grădină de poveste de pe plaiuri vrâncene de baladă; poartă în ele tot ceea ce a fost domnul Caragaţă: delicateţe, devotament şi smerenie. Şi s-au împletit într-o cunună vie, multicoloră, punte către veşnicie, pe care domnul Costache lin coboară, pe neştiute, în inimile celor care l-au iubit.