blogul învăţătorului Costache Caragaţă

învăţătorul vrâncean Costache Caragaţă este unul dintre miile de români care au pătimit în închisorile comuniste. Această pagină reproduce memoriile sale, alături de care sunt adăugate poezii memorate în închisoare, impresii ale celor care l-au cunoscut, fotografii, articole din presă, reportaje.

Video

Costache Caragaţă - Mărturii din închisorile comuniste 


"Câţi mai suntem acuma dintre foştii deţinuţi politici, am scăpat datorită răbdării... Am nădăjduit că am descoperit punctul de sprijin: Crucea şi rugăciunea. Acolo se spuneau foarte multe rugăciuni. Era ca o alinare, ca un balsam care venea peste noi..."
Într-un interviu acordat unei televiziuni locale din Focşani în anii '90, depănându-şi amintirile, învăţătorul Caragaţă îşi prezintă manuscrisele: "Mărturisiri din închisorile comuniste în perioada anilor 1952-1964", "Poezii din închisori, 1948-1964" şi "Caietele Tristeţii".

Costache Caragaţă - "Vieţaşul" de Radu Gyr 

"În aprilie 1954, învăţătorul este eliberat dintr-un alt lagăr de muncă de la Oneşti. Doar patru ani de libertate şi apoi din nou a doua arestare. Motivul? Incredibil! Învăţătorul citise şi rezumase o carte: „Bietul Ioanide" a lui George Călinescu. Fireşte, se reluau vechile acuzaţii.
O detenţie mai sumbră care va dura până în anul 1964 şi în care învăţătorul trece prin operaţia de spălare de creier din vara anului 1963, de la Aiud. Nu a fost o reeducare blândă, cum s-a spus..." - Lucia Hossu Longin, Pătimirile unui învăţător, prefaţa volumului Caietele tristeţii, pp. 3-7

Poezia "Vieţaşul" de Radu Gyr, una din numeroasele poezii învăţate pe dinafară în temniţele comuniste, a fost una dintre preferatele învăţătorului Costache Caragaţă. Recitarea ei de faţă a fost înregistrată în urma unui interviu acordat unei televiziuni locale din Focşani în anii '90

Costache Caragaţă şi Paul Păltănea - mărturii despre închisoarea de la Aiud 

la Liceul Pedagogic „C. Negri", Galaţi, la masa festivă de după concertul de colinde al coralei „Camerata Juventus", dirijată de prof. Olga Nadoleanu, fiica învăţătorului Costache Caragaţă, 13 decembrie 2001
Învăţătorul Costache Caragaţă recită poezia "Iisus în celulă" de Radu Gyr, o poezie-manifest, care a circulat nu numai în închisoarea de la Aiud, ci şi în alte temniţe ale comunismului şi pe care au învăţat-o şi torţionarii.
Paul Păltănea, coleg de celulă timp de un an şi jumătate, la Aiud, cu învăţătorul Costache Caragaţă, mărturiseşte despre acesta: "[...] Nici nu vă puteţi închipui ce inimă de aur are acest Om, mic de stat, ca şi Ştefan cel Mare!... Am avut marele noroc, esenţial pentru devenirea mea, să stau un an şi jumătate în închisoarea din Aiud, într-o celulă de pe etajul al IlI-lea, cu Domnia sa. Un creştin până-n ultima fibră a existenţei umane, un om de o smerenie de neînchipuit şi de umilinţă, în sensul creştin al cuvântului, faţă de toţi ceilalţi câţi eram acolo..."

Poezia temniţelor comuniste - Galaţi 1996 

Seară dedicată poeziei din temniţele comuniste, organizată de Muzeul Judeţean de Istorie la Casa de Cultură "Cuza Vodă" din Galaţi joi, iunie 1996.
Participanţi: istoricul Paul Păltănea şi fostul său coleg de celulă, la Aiud, învăţătorul Costache Caragaţă (min. 19:00), actriţa Citta Baciu (min 25:00), cea care a păstrat un valoros manuscris din închisorile comuniste, din nou învăţătorul Costache Caragaţă, recitând "Identitate/Eşti Doamne bun", "Iisus în celulă" şi "Vieţaşul" de Radu Gyr (28:20, respectiv 30:00 şi 33:05); doamna Simona Popa, fiica poetului Radu Gyr (39:05), P.S. Dr. Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos (39:20). În final, soprana Teodora Teodosiade interpretând două cântece recuperate din celulă: "Colindul prizonierilor români din Rusia" (51:40) şi "Dor de libertăţi" (56:08).

Costache Caragaţă - Prima arestare. I. Coasta Galeş 

"13-14 august 1952. E noapte, suntem într-un tren de marfă, e foarte cald, sunt acolo câini şi securişti înarmaţi. Mergem la canal, la spart de piatră. Ne vor extermina, au misiunea să ne ucidă. Ajungem într-un sat, la Coasta Galeş. Acolo este infernul, spaima, groaza, moartea. Suntem 3000 de oameni în zdrenţe, care vor fi ucişi. lată-l pe lt. major Petrică. Urlă la noi: sunteţi duşmanii poporului, pleava societăţii, nişte lepădături. 500 dintre voi vor muri în prima fază şi după voi va rămâne un proces verbal. Fiecare vagon de piatră va fi descărcat în maximum 36 de minute. Suntem în iad. Mâinile-mi sunt carne vie. Vom muri cu toţii, numai Dumnezeu ne mai poate salva..." Costache Caragaţă

Costache Caragaţă - Prima arestare II. Peninsula. Tg. Ocna. Eliberarea 

"Dacă munca extenuantă, frigul, bătăile erau limitate în timp, foamea era omniprezentă în lagărele de la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Victimele se preschimbau rapid în epave umane, obligate să descarce garnituri de tren cu munţi de piatră, bolnavi, distrofici, aproape muribunzi. 
Dimensiunea Canalului Dunăre - Marea Neagră era impresionantă: opt colonii, 40.000 de persoane, cifră mereu în creştere, Arestările comandate de Alexandru Drăghici erau în funcţie de cererea de braţe de muncă din lagăr. O mie, două mii de oameni erau reţinuţi peste noapte, uneori fără judecată, doar cu pedepse administrative, urcaţi în trenuri dubă şi descărcaţi pe albia Canalului. 
După moartea lui Stalin în 5 martie 1953, în închisori se aştepta o perioadă de destindere. Dar sfârşitul crudului dictator nu schimbă sistemul represiunii. În România, Dej rămâne un stalinist convins.
În aprilie 1954, învăţătorul este eliberat dintr-un alt lagăr de muncă de la Oneşti" - Lucia Hossu Longin, Pătimirile unui învăţător (prefaţa volumului Caietele tristeţii, pp. 3-7)

Costache Caragaţă - A doua arestare. I. Focşani. Bârlad. Procesul 

"În aprilie 1954, învăţătorul este eliberat dintr-un alt lagăr de muncă de la Oneşti. Doar patru ani de libertate şi apoi din nou a doua arestare. Motivul? Incredibil! Învăţătorul citise şi rezumase o carte: „Bietul Ioanide" a lui George Călinescu. Fireşte, se reluau vechile acuzaţii.
O detenţie mai sumbră care va dura până în anul 1964 şi în care învăţătorul trece prin operaţia de spălare de creier din vara anului 1963, de la Aiud. Nu a fost o reeducare blândă, cum s-a spus." - Lucia Hossu Longin, Pătimirile unui învăţător, prefaţa volumului Caietele tristeţii, pp. 3-7

Costache Caragaţă - A doua arestare. II. Dupa proces. Galați. Aiud. Eliberarea 

Costache Caragaţă scoate din adâncurile memoriei fotograme de la Aiud, clipe doar, în afara oricărei cronologii, sunt fotogramele pe care nu memoria, ci inima sa le-a reţinut. Vorbeşte despre mândrie şi despre trădare, despre Dumnezeu şi despre Neagra, cea mai teribilă formă de recluziune care era la Aiud, în care celula era lipită de peretele hornului, despre "cei mari" şi despre... Cum adică "cei mari?", întreb . "Păi, adică Crainic, Ţuţea, Stăniloaie, ei erau cei mari. Noi eram cei mici. Reeducarea nu mergea ca la Piteşti, comuniştii se făcuseră mai vicleni. l-au scos pe cei mari din celule, i-au urcat într-un Ims şi i-au plimbat prin Aiud, ca să vadă blocurile şi marile înfăptuiri şi să scrie despre ele. Ei au scris şi s-au publicat în «Glasul Armatei» şi ni le-au citit de Crăciun, ca să vedem că «cei mari» s-au dat pe brazdă"...
Horia Ţurcanu, Eternitate pentru doi, în Formula As, nr. 535 din 30 septembrie - 7 octombrie 2002, pp. 12-13

Costache Caragaţă - Speranţe pentru un viitor mai bun 

Într-un interviu acordat unei televiziuni locale din Focşani în anii '90, depănându-şi amintirile, învăţătorul Caragaţă îşi prezintă manuscrisele: "Mărturisiri din închisorile comuniste în perioada anilor 1952-1964", "Poezii din închisori, 1948-1964" şi "Caietele Tristeţii". În finalul acestui interviu îşi mărturiseşte credinţa într-un viitor mai bun

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu